Sfântu Gheorghe

Sfântu Gheorghe este satul de la capătul brațului sudic al Dunării, cel mai vechi și cel mai puțin circulat dintre cele trei brațe. Așezat chiar acolo unde fluviul întâlnește Marea Neagră, este una dintre cele mai izolate și mai autentice așezări ale Deltei — un loc pentru care faci un drum lung tocmai ca să scapi de aglomerație. Viața satului se învârte în jurul pescuitului, iar vedeta absolută este scrumbia de Dunăre, peștele migrator care urcă primăvara pe fluviu și care a făcut faima locului. Sezonul scrumbiei este, pentru comunitate, echivalentul unei sărbători, iar preparatele din scrumbie — la grătar, afumată sau marinată — sunt printre cele mai căutate experiențe culinare ale Deltei. Tot aici, în trecut, pescuitul de sturioni și producția de caviar au avut un rol important, o tradiție astăzi strict reglementată pentru protejarea acestor specii. Marea atracție a satului rămâne însă plaja. La câțiva kilometri de vatra așezării se întinde o plajă sălbatică, lungă și lată, complet nemodificată de om, unde poți merge minute în șir fără să întâlnești pe nimeni. Este locul unde nisipul, stuful, Dunărea și marea se amestecă într-un peisaj pe care puține locuri din Europa îl mai oferă. Accesul la plajă se face de obicei cu o remorcă trasă de tractor sau pe jos, ceea ce ține departe turismul de masă. În fiecare vară, Sfântu Gheorghe se transformă pentru câteva zile în capitala neoficială a filmului independent, când satul găzduiește un festival internațional de film ce aduce proiecții pe plajă și un public numeros, dar dispare la fel de repede cum apare. În restul anului, locul își recapătă liniștea de capăt de lume. Pentru cine caută Delta cea mai sălbatică, combinată cu marea și cu autenticitatea unui sat de pescari neatins, Sfântu Gheorghe este alegerea de neînlocuit.